Animal Planet

N-am discutat mult pe tema asta, dar de curand cateaua mea a avut puiuti. A fost o experienta destul de neplacuta. In momentul in care te obisnuiesti sa primesti de la catelul tau raspunsuri prompte la comenzi, iti place sa te joci cu el mereu si cauti permanent noi metode de a-l pune sa isi folosesca abilitatile, iar acesta nu mai poate nici macar greautatea corpului sa o sustina nu prea iti mai arde de nimic. Sincer cred ca a a fost o greseala aceasta monta si cred ca dupa ce terminam cu toata nebunia o voi steriliza…a trecut prin prea multe.

In fine, initial am vrut sa o montez tot cu bull terrier, insa o conjunctura neplacuta a avut pe post de consecinta o monta cu un AmStaff. Am incercat sa trec peste si sa ma rog sa fie bine. Zis si facut…numai ca in ultima parte a sarcinii cateaua mea nu putea nici sa se aseze sa doarma. Era imensa si adormea in picioare si erau momente in care pur si simplu se prabusea. A venit si sorocul… o fatare lunga de vreo 3 zile… 12 infractori din care 4 morti asfixiati din cauza ca aveau capul prea mare si nu puteau iesi. Am ramas cu 8 pui, 5 masculi si 3 femele, toti frumosi foc.  Nu mai zic ca intr-o anume marti noapte eram in cabinet la vet si ne chinuiam sa deblocam un porcusor capatanos din cauza caruia era sa moara cateaua… De bine de rau, au fost toti sanatosi si cateaua e bine (cat de mult se poate dupa ce ai avut 12 pui a cate 400 de grame in pantec). Acum mai am 2 femele si un mascul alb, dar in curand ii voi da… mi-au mancat sufletul si nu indraznesc sa mai zic ceva si de familia mea care au fost permanent cu Elsa de la inceput pana acum. Mancare cumparata, suplimente, fa curat, vezi de ce tipa unu si tot asa…

Aproape a trecut si sincer abia astept sa se termine. Vreau sa ma bucur de catea, sa o readuc la forma precedenta, pentru ca acum mi se ridica parul pe spate cand o vad cat de epuizata si slaba este. O sa treaca si asta…

Din cuib am pastrat un mascul… cel care s-a nascut ultimul, dupa vreo 2 indivizi morti, in a doua zi de travaliu. A fost o surpriza placuta, iar piticul s-a dovedit a fi deosebit de la inceput. In cuib era individul dominant, primul care  marait, primul care a deschis ochii, primul care a latrat si primul care a reusit sa evadeze din cutie…un campion. Il cheama Adolf si l-am luat cu mine in Bucuresti in chirie… daca tot ma invart cu traista-n bat, macar sa am si caine, ce basca mea.

Acum astept sa se incheie schema de vaccinare si sa ne bucuram de parcuri si plimbari. Se dezvolta bine, iar temperamentul…pai temperamentul…e argintul viu. Invata repede, dar are un stil de joaca cu dintisorii aia ascutiti, care mai mereu te lasa cu mainile precum caietul de matematica . As fi vrut sa fie mai calm, dar are cicumstante atenuante, e terrier si e pui.

Si uite asa am ajuns sa am doi catei frumosi si daca lucrurile imi vor merge cum vreau eu, poate in curand vor fi si altii…nu numai pet-uri, eventual si ceva pentru show. Pana atunci rabdare multa si pasiune.

O sa pun cateva poze cu Adolf :

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei sapte ani de-acasa!

Cum bine spune Joaquin Miller:  „Chiar si cel mai mare caine a fost pui” , m-am gandit sa vorbesc si eu un pic despre pui. Mai ales ca in maxim o saptamana o sa ma procopsesc si eu cu metis din clasa terrieri-lor de tip bull cu care voi avea ocazia sa lucrez mai mult decat am facut-o cu Elsa. Ea avea deja vreo 9 luni cand a ajuns la mine, iar traumele ei erau deja prea adanc inradacinate ca sa pot obtine un temeprament exemplar. Nici cu ea nu mi-e rusine, mai ales cu trecutul ei, insa acest puiut va fi asa cum trebuie si cum vreau eu sa fie.

Ei bine, alegem puiul, il platim, il luam (cu pedigree sau nu), am ajuns acasa cu el si acum?…acum ce? In primul rand catelusul trebuie sa invete sa aiba incredere in tine inainte de a baga la cap cate ceva. Toti avem sperante mari in ghemul de blana din fata noastra, dar de multe ori uitam ca este ca un copilas. Este in crestere, se plictiseste repede, nu se concentreaza asupra unu lucru prea mult timp si invata doar daca are chef si daca intelege ceea ce vrei tu de la el.

Astfel, cred ca cel mai bine e sa se inceapa lucrul cu puiul cat mai devreme. Dupa primele opt saptamani pana la vreo 6 luni tre’ sa avem grija sa ii asiguram o socializare corespunzatoare, fie ca e vorba de oameni sau alti patrupezi. Tot in perioada asta se cimenteaza si relatia stapan-caine, care, daca este facuta cum trebuie, va rezista pana moartea ne va desparti. De asemenea, acum e recomandat sa se inceapa si dresajul elementar…raspunsul la chemare, eventual un „stai”, „sezi”,”culcat” si cea mai importanta comanda „NU” („nu e voie”  si/sau  „lasa”). Perioada este destul de propice si pentru a-l invata sa faca afara, daca e cazul.

Crescatorii au aproximat ca perioada intre 3 si 16 saptamani este fereasta ideala de socializare. Perioada esentiala in care te poti asigura ca puiutul va creste intr-un adult echilibrat si „manierat”. Socializarea nu este altceva decat confruntarea catelului cu cat mai multe medii sociale si invatat cum sa reactioneze in orice situatie. Trebuie sa avem grija ca fiecare experienta sa fie placuta pentru pui.  Si cea mai mica greseala il poate speria, iar consecintele se vor vedea toata viata. Urmarim ca cel mic sa nu se fereasca de oameni, obiecte, alte animale. Urmarim sa il expunem la cat mai multe experiente si medii noi, facand totul sa para ceva placut…Cand va fi pus intr-o postura noua sa poata fi incantat, dar nu speriat.

Datorita atentiei limitate in timp fiecare sesiune de dresaj va trebui sa fie haioasa, placuta si, cel mai important, scurta. Ar fi bine ca sesiunile sa fie intre 5 si 10 minute zilnic, insa repetarea lor sa fie consecventa. Chiar si acele zece minute pot face o mare diferenta  in comportamentul viitorului adult. Trebuie sa fim realisti si sa tinem cont de varsta, excitabilitatea, maruritatea si atentia catelului atunci cand ne formam niste pretentii. Oricum un raspuns prompt la comenzile invatate bine in „copilarie” va aparea abia dupa 6 luni. Din acel moment cu cainele se va lucra mult mai usor, iar procesul de acumulare va fi mai facil.

Dresajul tine toata viata, iar eficienta sa sta in repetitie si consecventa. Chiar daca a fost dus la un dresor, asta nu garanteaza ca toata viata va fi brici… Iar daca sesiunile de lucru sunt si distractive, nu vad nici un motiv sa nu ai un caine ca la carte si sa va bucurati unul de celalat ani buni. Vom mai vorbi despre dresaj si poate voi pune si cateva filmulete cu caini in diferite stadii de „emancipare”. Acum o mostra de dresaj pentru „prescolari” de la Gabriel Cocu (filmul este luat de pe canalul dresajro gazduit de youtube) :

„caine de lupta”

Un alt video, care nu are nici o legatura cu subiectul si nici cu seria filmarilor cu Elsa, dar care m-a impresionat

Aport, bestie!…Aport!

Urmatoarele posturi vor fi cu niste filmulete de familie in care actrita principala este catelusa mea, Elsa. Cred ca in perioada de cand o avem s-au schimbat multe lucruri in bine in viata mea. Familia face o groaza de chestii impreuna, in fiecare seara stam cu totii la o joaca si cand nu avem ce discuta mereu se gaseste Elsa sa ne dea un subiect, fie o pozna, fie o povestire desprea ce a mai facut cand a  iesit afara. Ar fi de prisos sa incerc sa explic in cuvinte bucuria pe care ti-o ofera un catel de orice fel, insa experianta aceasta este amplificata de cateva ori cand ai un bull terrier.

Aici cateaua se juca cun un betisor pe care il aruncam in Dunare  iar ea pleoshc! sarea dupa el.  Sa amintesc cat de bine face inotul, alergarea si orice fel de activitate care ii consuma energia?…

Vor mai urma cateva filmari…Daca v-au placut astept un comentariu si de ce nu, poate vorbim in privat si imi trimiteti si voi cateva filmari, iar eu promit ca le voi posta. Sunt sigur ca ai vostri nu sunt chiar asa usa de biserica. 🙂

Atentie, caine rau!

Cam superficiala afirmatia, nu? Parerea mea este ca un caine reprezinta rezultatul actiunilor tale ca stapan. Mai sunt cainii de pe strazi despre care stim bine ca au tendinta sa muste aiurea, dar culmea e ca pentru ei  nu a fost data nici o ordonanta sau nici o lege care sa aiba rolul de a reduce incidentele. Pe sistemul : „tara arde si baba se piaptana…” prin 2002 un politician inspirat a profitat de contextul unui scandal media si cu exces de zel a aratat ca isi „merita” salariul absurd propunand in guvern o ordonanta cu privire la cainii cu potential agresiv. Rezolvasem foametea, problema orfanilor, infrastructura mizera, coruptia si singura noastra grija era cum sa aplicam legea pentru cainii „rai”.

Prima data a fost luata in ras de catre opinia publica, dar nu mare a fost surpriza cand Ordonanata de Urgenta numarul 50 din 30 aprilie 2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi a intrat in vigoare. La scurt timp a aparut si legea care sa sustina aceasta ordonanta…ca de!…daca o facem macar sa o facem gospodareste. Legea numarul 60 din 11 martie 2003 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului Nr.55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi  a mai modificat cate ceva pe ici pe colo si gata…legea-i lege. Partea trista este ca nu e altceva decat o lege haotica, copiata dupa state cu vreo 400 de ani de democratie in spate si care , la randul lor, au gandit-o la fel de pripit. Cert este ca demnitarii si-au luat banii, toata lumea e fericita, politia este zburlita de cate ori vede cate un caine mai bine facut pe strada, iar stapanii se aleg cu amenzi sau posibili ani de puscarie.

Ordonanata asta are parti bune, dar si multe hibe. In primul rand, pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc sa arunce o privire aici .  Singurele lucruri bune se refera la profilul detinatorului. Sunt de acord ca acesti caini trebuie sa fie pe mana unei persoane peste 18 ani, care sa aiba capacitate deplina de exercitiu si sa nu fie condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra persoanei. (Capacitatea civila de exercitiu a persoanei fizice este acea aptitudine a persoaneii fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile, dar si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin incheierea de acte juridice. Capacitatea poate lipsi, poate fi restransa sau poatefi deplina. Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca <incapabilii>. Lipsa capacitatii este o stare care inceteaza in timp, la implinirea varstei de 14 ani de catre minori, si la ridicarea interdictiei judecatoresti pentru incapabili).

De asemenea, se mentioneaza ca un caine agresiv  trebuie purtat cu lesa si botnita, un lucru pe care stapanii care se stiu cu musca pe caciula ar trebui sa il faca fara sa ii forteze vreo lege.  Daca sunt stapani care participa, organizeaza sau isi cresc cainii pentru lupte, din nou sunt de acord cu aplicarea legii. La fel si in cazul in care cainele este indemnat sa atace un om sau alt animal fara sa fie legitima aparare.

Dar cam atat cu partile aparent bune din toata treaba asta. Cum facem cu restu’? Pentru inceput, primul caine de la categoria intai nu exista inscris la Asociatia Chinologica Romana. PITBULL-ul este un statut si  nu o rasa. Ce facem cand vorbim despre caracteristici morfofiziologice,  iar acestea sunt irelevante cand nu vorbim despre o rasa de sine statatoare.  A! daca vorbeam despre American Pitbull Terrier era un pic altfel…acolo mai sunt niste standarde, dar de pe la altii ce-i drept. Ce te faci cand rasele alese sunt dupa ureche, iar categorisirea lor nu are nici in clin si nici in maneca cu realitatea si scopul acelor caini…poate au ei un „agresivometru” si au vazut ce si cum!?…Pana nu il vad nu cred. NU sunt de acord cu inregistrarea la politie a cainilor din amble grupe…nu are relevanta in conditiile in care militianul vede tot o apa si-un pamant si nu distinge rasele. NU sunt de acord cu restrictiile in spatiile publice de orice fel…Atata timp cat am botnita si lesa si stiu ce ii poate capul lui azorel, vreau sa ma bucur ca orice posesor de caine de libertati. NU sunt de acord cu pedepsirea pentru antrenamentul cainelui…chipurile antrenamente pentru lupta…Din nou foarte subiectiva treaba, poate il antrenez pentru show sau weightpulling. Si NU sunt de acord cu sterilizarea, interzicerea cresterii si inmultirii, interzicerea comercializarii si importul pit-ului…aici legea nu are temei, au zis-o pentru ca asa vor ei si gata!!

Legea care aproba ordonanta poate fi gasita aici  .

E trist ca in fiecare zi mor oameni in accidente de masina din cauza drumurilor stricate si nemarcate, ca in fiecare zi mor oameni sfasiati de maidanezi prin cartierele oraselor mari si multe altele…iar ei nu au loc de bull-ul meu.