Mami, vreau caine!

Posted in generale with tags , , on 16/06/2009 by c0ns3rvant

Nu de putine ori am mers cu Elsa (catelusa mea) in parc si am vazut o groaza de copilasi cu un tot felul de caini in lesa, care se amuzau copios cand ii trageu sau latrau nevoie mare la trecatori sau alti caini. Treaba e ingrijoratoare cand acei caini nu sunt pekinezi sau vreo aratare pufoasa, ci din contra. Am vazut rottweiler de 80 de kg dat pe mana copiilor fara  botnita sau macar o educatie esentiala de a merge macar la pas. Mai rau e cand se atinge coarda sensibila si vad pe mana copiilor, pustanilor pana in 14 ani sau a vreunei fetite bine machiata cate un staff sau un pit. Nici nu m-a mirat sa vad cainii intaratati pe maidanezi, cersetori, catei mai mici sau pe alti draci din alte gasti. Asa apar   pe la tv sau prin ziare tot felul de relatari in care „bestiile cu chip de caine”  sfasaie cate-un nenorocos.

Culmea e ca de ceva timp este o lege  data pe la noi, care , desi a castigat popularitate cu clasificarile cainilor „periculosi”, nu este aplicata cand e vorba de profilul detinatorului unui astfel de caine.

Obligatiile detinatorilor de câini si conditiile detinerii acestora
Art. 3. – (1) Proprietarii sau detinatorii temporari ai câinilor prevazuti la art. 1 au urmatoarele obligatii:
a) sa aiba vârsta minima de 18 ani;
b) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
c) sa nu fi fost condamnati pentru savârsirea unei infractiuni contra persoanei.


Pai nu merita parintii sa primeasca o amenda cat ei de mare acasa, cand Goe a scos pit-ul la plimbare si l-a scapat in vreo baba isterica sau intr-un catelus mai mic? Unde mai pui ca animalele nu au nici in clin nici in maneca cu dresajul, ba mai mult…sunt laudati cand se manifesta agresiv. Problema mai nasoala e cand cainii aceia sunt pe mana unuia care stie ce are in curte , dar merge „blat”.

In Braila nu prea am vazut multi bull terrieri. Multi nu prea stiu, altii nu isi permit, iar cei care au auzit,  zic ca sunt niste „monstri”, nimic mai gresit.  Eu am un bull terrier alb, cu o poveste mai complicata, dar despre care stiu ca nu suporta copiii mici, manifestarile de dominanta ale altor caini sau oamenii dubiosi(doar mintea ei stie ce si cum, culmea e ca ii ca nimereste). Asa ca o tin mereu in lesa si botnita…nu pentru ca nu as putea sa o controlez, ci pentru linistea mea sufleteasca.

Si am patit-o , nu o data, sa ma plimb prin parc si sa ma intalnesc cu „catelari” pusi pe glume proaste. (catelarul este omul intre 12 si x ani, care si-a luat un bull de orice fel pentru a-l completa in imaginea de razboinic urban tatuat, e persoana care pune cainele pe cersetori si maidanezi numai si numai in vazul lumii pentru confirmarea masculinitatii ce musteste in el).

„Ia zi frate facem un meci?Asta al meu e prost tare, nu stie nimic. Si asa femelele sunt mai tari , ce zici?  Sau ti-e rusine sa nu te faci de ras cu jarla?”  Eu zic ca nu ma intereseaza propunerea si nu apuc sa ma indepartez ca aud:  „Ia-l, tata!”. Probabil sunt cativa care stiu ce imagine ai in fata ochilor cand vine spre tine un pit in atac lansat. Ai doua variante astepti sa se incalece si incepi sa ii cari picioare in ficat sau speri sa ai timp sa dai botnita jos si sa astepti din nou momentul cu picioarele. Dupa cateva tipete, sa zicem ca azorel s-a calmat…a venit un aghiotant de catelar si l-a luat, iar eu am ramas sa discut cu stapanul.  „Ia zi batrane, cum facem? iti convine? al tau e praf pe fata, a mea e muscata de ceafa?”

Omul nostru: „Nu ma intereseaza ba, al meu se face bine si zi mersi ca nu a prins-o mai bine, mai si comentezi ?”. Atunci a fost momentul in care trebuia sa uit de maniere si l-am rugat sa vina pana la banca sa se uite la muscatura. Am legat-o bine de piciorul bancii si am asteptat…”Hai frate ca nu are nimic…ia sa vad!” si am avut timp sa ii servesc doua mangaieri peste botic…culmea e ca nu mai era atat de „greu” fara caine langa el si mai si tipa la ala sa ii dea drumul la catelus. Nu a durat mai mult de cateva secunde si au aparut cei de la politia comunitara. Au intrebat ce  s-a intamplat, dar cand sa ne ia datele gospodarul a fugit, iar eu eram  sa iau o amenda pentru, citez „lupta de caini in public si deranjarea linistii publice”. Pai stai frate, eu imi plimb cateaua in lesa, cu botnita, ala da cainele pe mine, fuge de la fata locului si tot eu am bube in cap. In sfarsit, am dat-o la pace si a ramas ca in pom. Cu individul m-am mai intalnit o data, fara caine si nu a zis nimic, insa numai eu stiu cate i-as „explica”.

Ca sa revin la idee, genul asta de oameni fac sa apara legi de interdictie pentru diferite rase.

Cainele e de vina dom’le ca e din ala care omoara…Fix! Prostu’ care il tine e de vina, ca nu l-a dresat, ca nu stie ce si-a luat in casa si il mai chinuie si talentele.

De vina e  parintele care face moftul mucosului si ii ia cate-o jarla din portbagaj de la Obor mucosului,  „ca toti are pizbuli si el n-are”.

De vina e comunitarul, care habar nu are sa faca diferenta intre caini si permite copilului sa faca show-uri prin parc cu el.

 De vina e pustanul acneic, care si-a luat „caine rau”   sa il apere , cand el nu dat in viata lui un pumn si acum, brusc, sar fetele pe el sa le lase sa ii plimbe „fiara”. Apoi,  daca se intampla ceva,  plange langa caine pentru ca ii este frica sa il desparta  nu cumva sa il muste si pe el.

Pai fratilor, de-aia n-are ursu coada si maimuta par la… Ne luam caine ca e la moda nu pentru ca vrem un prieten. Musti cat poti mesteca…ma rog…

Anunțuri

Istoric

Posted in generale with tags , , , , on 16/06/2009 by c0ns3rvant

Inaintea secolului al IX-lea era foarte comun sa participi sau sa vezi sporturi sangeroase care implicau lupte de cocosi, lupte intre caini si tauri sau lupte intre caini si ursi. Nu de putine ori taurii adusi pentru sacrificare erau lasati prada cainilor special antrenati pentru asemenea momente, carnea lor devenind astfel mai frageda(!). Luptele cu tauri, ursi si alte animale erau cea mai des intalnita forma de divertisment pentru masele de oameni si de multe ori chiar si pentru familiile de nobili sau regale.

Primii caini folositi nu erau inmultiti pentru a obtine specimene frumoase si impresionante ca in ziua de azi, ci mai degraba principala caracteristica de selectie a fost ceea ce crescatorii numeau „gameness”. Astfel, in lupta cu un taur sau cu un urs putea testa gameness-ul plus priceperea,  forta si calitatea unui caine. Primii caini care erau folositi in astfel de jocuri reprezinta si stramosul comun al actualilor english staffordshire bull terrier, english bull terrier, american pitbull terrier si american staffordshire bull terrier. Acest stramos comun avea numele de „bull and terrier”.

In anul 1835 Marea Britanie a pus la punct primele legi care aparau drepturile animalelor si astfel, toate practicile sangeroase in care erau implicati caini au fost interzise. Si din moment ce luptele de caini erau si mai ieftine si mai usor de ascuns de bratul legii, cei care promovau sporturile de sange au propus punerea in ring a doi caini. Astfel, au luat nastere luptele de caini, care aveau si rol de sport (sume mari de bani erau pariate) si ca modalitate de testare a capacitatilor cainelui. In doar cateva zeci de ani aceasta practica a devenit uzuala pentru clasele muncitoare din Anglia si America. Cainii erau introdusi intr-un ring (pit – de unde si numele) si cel care rezista pana la capat sau uneori cel care supravietuia era desmnat castigator. Gameness-ul era inca o calitate cautata la acesti caini, iar cainii care renuntau in timpul unei lupte erau numiti „curs” (cur = mojic, pl. curs = mojici, fara valoare).

Un alt detaliu important este faptul ca in timpul luptelor cainii trebuiau sa fie atinsi, miscati, manipulati de stapani sau arbitri si de aceea la cainii luptatori era urmarita toleranta maxima fata de oameni. Aceasta  caracteristica a fost  preluata si promovata inclusiv  de crescatorii din ziua de azi. Odata cu trecerea timpului si aceste lupte au devenit o practica sever condamnata de lege si societate,  iar crescatorii si-au concentrat eforturile pentru a oferi exemplare cu multe reusite in concursurile de frumusete, examene de lucru si sporturi cu caini ce nu mai implica lupta. Gameness-ul ramane o caracteristica urmarita la APBT,  dar nu pentru lupta, ci pentru a duce la sfarsit diferite sarcini dificile. Aceasta insusire a dus la performante in weight pulling, concursuri de agilitate si in examene de lucru pentru caini utilitari (pompieri, caini politisti etc.).

Desi trecutul acestor rase este destul de sumbru, cainii de care ne bucuram azi  nu ar fi ceea ce sunt fara el. Multi au inteles gresit potentialul acestor rase si de ce sa ne dam mai catolici decat papa, dar sunt o groaza care inca practica luptele doar pentru a-si hrani orgoliile sau  pentru a-si completa masculinitatea. Tinanad cont ca deja rasele sunt conturate atat fizic cat si comportamental, aceste lupte sunt inutile si mai rau…aduc un deserviciu intr-un secol in care media construieste opinii  si nu informeaza.Vom discuta in alte pagini mai pe indelete.

1821bdbull

 

 

 

 

 

 

9624-0

 

 

 

 

 

 

 

bullbait

 

 

 

 

 

PFA109528

 

 

 

 

 

 

bullbaiting_1

Cuvant inainte

Posted in generale with tags , , , , , on 16/06/2009 by c0ns3rvant

Fiecare avem povestea noastra, lumea noastra, pasiunea noastra.  E greu sa gasesti azi ceva care sa te castige asa de mult incat sa investesti timp, bani, atentie, sentiment.  Dar multe ori ceea ce ne place noua nu place celor din jur si te gasesti intr-o situatie cu doua solutii simple :   ii zici omului ” ‘bag picioarele in ce  crezi tu! ”  si speri sa nu-l mai vezi ori lasi un pic de la tine si explici…multi urasc ceea ce nu inteleg. Nu-i simplu sa pui sentimentul in cuvinte,  dar se intampla des ca un gest sa faca cat o mie de cuvinte.

Sa pun lucrurile un pic in ordine! Pasiunea despre care vorbeam se refera la caini. Ok, ok… multa lume iubeste cainii, de ce ar deranja atat de mult? Ei bine, cainii pe care ii iubesc sunt acei caini de care se feresc babele pe strada,  cei despre care suntem invatati de mici ca sunt ucigasi fara  mila,  acei caini care te fac sa te gandesti de doua ori daca vrei sa te iei de cineva pe strada sau daca ai de gand sa iei cu  „imprumut” o plasma dintr-o gospodarie la alegere.

E aiurea cand vezi toate astea si stii ca lucrurile stau cumva altfel…Asa ca am pus-o de-un blog.

 Daca era necesar? Eu cred ca da, nu stiu eu totul despre subiect, dar am rabdarea sa ma informez si daca aflu ceva destept, acum am si metoda prin care sa impartasesc.

Despre ce caini vorbim? in principal terrierii de tip bull :

English Staffordshire Bull Terrierboldmoretalktalkne8

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

American Pit bull terrierAmerican%20Pit%20Bull%20Terriers3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

English bull terrierDEMI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

American staffordshire bull terrierapolla_amstaff_hh

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cred ca fiecare stim pe cineva care stie pe cineva ca are un caine de genul asta, multi avem prieteni si cunoscuti care au sau chiar facem parte din grupul posesorilor.  Sunt multi ani de cand se tot discuta despre acesti caini si din pacate s-au zis numai lucruri aiurea,  stiri de „senzatie”  mai mult din auzite decat verificate,  mituri urbane (sau nu) in care acesti caini fac si dreg, barfe la colt de strada si sfaturi „grijulii”  de la bunicute care prostesc  nepoteii.

Sincer nu am multe  sperante cu acest blog, dar sper cu toata inima ca voi reusi macar un pic sa schimb aceasta imagine sifonata. Desi sansele de a schimba mentalitati sunt minime , macar am sansa sa informez.

De unde pasiunea pentru subiect? Pai, de peste un an,  am o catea de bull terrier care mi-a declansat pasiunea si prin simpla ei prezenta am simtit cum multe lucruri s-au  schimbat in bine, pentru mine si pentru toata familia. In curand o sa mai am un „copilas” si sper ca eu la randul meu sa fiu un stapan mai bun. Ceva bun din toata povestea asta trebuie sa iasa!

M-am gandit mult daca e bine sau nu sa pornesc un proiect ca asta, daca o sa am ceva de zis,  daca voi fi citit sau daca voi ramane  un cont prafuit printre alte milioane… Doar timpul va raspunde, eu nu pot sa promit decat ca voi scrie din pasiune, voi scrie din surse verificate sau din experienta proprie, in rest…