Arhivă pentru pui de caine

Animal Planet

Posted in generale with tags , , , , , on 18/07/2009 by c0ns3rvant

N-am discutat mult pe tema asta, dar de curand cateaua mea a avut puiuti. A fost o experienta destul de neplacuta. In momentul in care te obisnuiesti sa primesti de la catelul tau raspunsuri prompte la comenzi, iti place sa te joci cu el mereu si cauti permanent noi metode de a-l pune sa isi folosesca abilitatile, iar acesta nu mai poate nici macar greautatea corpului sa o sustina nu prea iti mai arde de nimic. Sincer cred ca a a fost o greseala aceasta monta si cred ca dupa ce terminam cu toata nebunia o voi steriliza…a trecut prin prea multe.

In fine, initial am vrut sa o montez tot cu bull terrier, insa o conjunctura neplacuta a avut pe post de consecinta o monta cu un AmStaff. Am incercat sa trec peste si sa ma rog sa fie bine. Zis si facut…numai ca in ultima parte a sarcinii cateaua mea nu putea nici sa se aseze sa doarma. Era imensa si adormea in picioare si erau momente in care pur si simplu se prabusea. A venit si sorocul… o fatare lunga de vreo 3 zile… 12 infractori din care 4 morti asfixiati din cauza ca aveau capul prea mare si nu puteau iesi. Am ramas cu 8 pui, 5 masculi si 3 femele, toti frumosi foc.  Nu mai zic ca intr-o anume marti noapte eram in cabinet la vet si ne chinuiam sa deblocam un porcusor capatanos din cauza caruia era sa moara cateaua… De bine de rau, au fost toti sanatosi si cateaua e bine (cat de mult se poate dupa ce ai avut 12 pui a cate 400 de grame in pantec). Acum mai am 2 femele si un mascul alb, dar in curand ii voi da… mi-au mancat sufletul si nu indraznesc sa mai zic ceva si de familia mea care au fost permanent cu Elsa de la inceput pana acum. Mancare cumparata, suplimente, fa curat, vezi de ce tipa unu si tot asa…

Aproape a trecut si sincer abia astept sa se termine. Vreau sa ma bucur de catea, sa o readuc la forma precedenta, pentru ca acum mi se ridica parul pe spate cand o vad cat de epuizata si slaba este. O sa treaca si asta…

Din cuib am pastrat un mascul… cel care s-a nascut ultimul, dupa vreo 2 indivizi morti, in a doua zi de travaliu. A fost o surpriza placuta, iar piticul s-a dovedit a fi deosebit de la inceput. In cuib era individul dominant, primul care  marait, primul care a deschis ochii, primul care a latrat si primul care a reusit sa evadeze din cutie…un campion. Il cheama Adolf si l-am luat cu mine in Bucuresti in chirie… daca tot ma invart cu traista-n bat, macar sa am si caine, ce basca mea.

Acum astept sa se incheie schema de vaccinare si sa ne bucuram de parcuri si plimbari. Se dezvolta bine, iar temperamentul…pai temperamentul…e argintul viu. Invata repede, dar are un stil de joaca cu dintisorii aia ascutiti, care mai mereu te lasa cu mainile precum caietul de matematica . As fi vrut sa fie mai calm, dar are cicumstante atenuante, e terrier si e pui.

Si uite asa am ajuns sa am doi catei frumosi si daca lucrurile imi vor merge cum vreau eu, poate in curand vor fi si altii…nu numai pet-uri, eventual si ceva pentru show. Pana atunci rabdare multa si pasiune.

O sa pun cateva poze cu Adolf :

Fotografia 0482

 

 

 

 

 

 

Fotografia 0483

 

 

 

 

 

 

Fotografia 0484

 

 

 

 

 

 

Fotografia 0494

 

 

 

 

 

 

Fotografia 0480

 

 

 

 

 

 

Fotografia 0492

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei sapte ani de-acasa!

Posted in antrenamente with tags , , , , , on 25/06/2009 by c0ns3rvant

Cum bine spune Joaquin Miller:  „Chiar si cel mai mare caine a fost pui” , m-am gandit sa vorbesc si eu un pic despre pui. Mai ales ca in maxim o saptamana o sa ma procopsesc si eu cu metis din clasa terrieri-lor de tip bull cu care voi avea ocazia sa lucrez mai mult decat am facut-o cu Elsa. Ea avea deja vreo 9 luni cand a ajuns la mine, iar traumele ei erau deja prea adanc inradacinate ca sa pot obtine un temeprament exemplar. Nici cu ea nu mi-e rusine, mai ales cu trecutul ei, insa acest puiut va fi asa cum trebuie si cum vreau eu sa fie.

Ei bine, alegem puiul, il platim, il luam (cu pedigree sau nu), am ajuns acasa cu el si acum?…acum ce? In primul rand catelusul trebuie sa invete sa aiba incredere in tine inainte de a baga la cap cate ceva. Toti avem sperante mari in ghemul de blana din fata noastra, dar de multe ori uitam ca este ca un copilas. Este in crestere, se plictiseste repede, nu se concentreaza asupra unu lucru prea mult timp si invata doar daca are chef si daca intelege ceea ce vrei tu de la el.

Astfel, cred ca cel mai bine e sa se inceapa lucrul cu puiul cat mai devreme. Dupa primele opt saptamani pana la vreo 6 luni tre’ sa avem grija sa ii asiguram o socializare corespunzatoare, fie ca e vorba de oameni sau alti patrupezi. Tot in perioada asta se cimenteaza si relatia stapan-caine, care, daca este facuta cum trebuie, va rezista pana moartea ne va desparti. De asemenea, acum e recomandat sa se inceapa si dresajul elementar…raspunsul la chemare, eventual un „stai”, „sezi”,”culcat” si cea mai importanta comanda „NU” („nu e voie”  si/sau  „lasa”). Perioada este destul de propice si pentru a-l invata sa faca afara, daca e cazul.

Crescatorii au aproximat ca perioada intre 3 si 16 saptamani este fereasta ideala de socializare. Perioada esentiala in care te poti asigura ca puiutul va creste intr-un adult echilibrat si „manierat”. Socializarea nu este altceva decat confruntarea catelului cu cat mai multe medii sociale si invatat cum sa reactioneze in orice situatie. Trebuie sa avem grija ca fiecare experienta sa fie placuta pentru pui.  Si cea mai mica greseala il poate speria, iar consecintele se vor vedea toata viata. Urmarim ca cel mic sa nu se fereasca de oameni, obiecte, alte animale. Urmarim sa il expunem la cat mai multe experiente si medii noi, facand totul sa para ceva placut…Cand va fi pus intr-o postura noua sa poata fi incantat, dar nu speriat.

Datorita atentiei limitate in timp fiecare sesiune de dresaj va trebui sa fie haioasa, placuta si, cel mai important, scurta. Ar fi bine ca sesiunile sa fie intre 5 si 10 minute zilnic, insa repetarea lor sa fie consecventa. Chiar si acele zece minute pot face o mare diferenta  in comportamentul viitorului adult. Trebuie sa fim realisti si sa tinem cont de varsta, excitabilitatea, maruritatea si atentia catelului atunci cand ne formam niste pretentii. Oricum un raspuns prompt la comenzile invatate bine in „copilarie” va aparea abia dupa 6 luni. Din acel moment cu cainele se va lucra mult mai usor, iar procesul de acumulare va fi mai facil.

Dresajul tine toata viata, iar eficienta sa sta in repetitie si consecventa. Chiar daca a fost dus la un dresor, asta nu garanteaza ca toata viata va fi brici… Iar daca sesiunile de lucru sunt si distractive, nu vad nici un motiv sa nu ai un caine ca la carte si sa va bucurati unul de celalat ani buni. Vom mai vorbi despre dresaj si poate voi pune si cateva filmulete cu caini in diferite stadii de „emancipare”. Acum o mostra de dresaj pentru „prescolari” de la Gabriel Cocu (filmul este luat de pe canalul dresajro gazduit de youtube) :