Arhivă pentru pusti

Mami, vreau caine!

Posted in generale with tags , , on 16/06/2009 by c0ns3rvant

Nu de putine ori am mers cu Elsa (catelusa mea) in parc si am vazut o groaza de copilasi cu un tot felul de caini in lesa, care se amuzau copios cand ii trageu sau latrau nevoie mare la trecatori sau alti caini. Treaba e ingrijoratoare cand acei caini nu sunt pekinezi sau vreo aratare pufoasa, ci din contra. Am vazut rottweiler de 80 de kg dat pe mana copiilor fara  botnita sau macar o educatie esentiala de a merge macar la pas. Mai rau e cand se atinge coarda sensibila si vad pe mana copiilor, pustanilor pana in 14 ani sau a vreunei fetite bine machiata cate un staff sau un pit. Nici nu m-a mirat sa vad cainii intaratati pe maidanezi, cersetori, catei mai mici sau pe alti draci din alte gasti. Asa apar   pe la tv sau prin ziare tot felul de relatari in care „bestiile cu chip de caine”  sfasaie cate-un nenorocos.

Culmea e ca de ceva timp este o lege  data pe la noi, care , desi a castigat popularitate cu clasificarile cainilor „periculosi”, nu este aplicata cand e vorba de profilul detinatorului unui astfel de caine.

Obligatiile detinatorilor de câini si conditiile detinerii acestora
Art. 3. – (1) Proprietarii sau detinatorii temporari ai câinilor prevazuti la art. 1 au urmatoarele obligatii:
a) sa aiba vârsta minima de 18 ani;
b) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
c) sa nu fi fost condamnati pentru savârsirea unei infractiuni contra persoanei.


Pai nu merita parintii sa primeasca o amenda cat ei de mare acasa, cand Goe a scos pit-ul la plimbare si l-a scapat in vreo baba isterica sau intr-un catelus mai mic? Unde mai pui ca animalele nu au nici in clin nici in maneca cu dresajul, ba mai mult…sunt laudati cand se manifesta agresiv. Problema mai nasoala e cand cainii aceia sunt pe mana unuia care stie ce are in curte , dar merge „blat”.

In Braila nu prea am vazut multi bull terrieri. Multi nu prea stiu, altii nu isi permit, iar cei care au auzit,  zic ca sunt niste „monstri”, nimic mai gresit.  Eu am un bull terrier alb, cu o poveste mai complicata, dar despre care stiu ca nu suporta copiii mici, manifestarile de dominanta ale altor caini sau oamenii dubiosi(doar mintea ei stie ce si cum, culmea e ca ii ca nimereste). Asa ca o tin mereu in lesa si botnita…nu pentru ca nu as putea sa o controlez, ci pentru linistea mea sufleteasca.

Si am patit-o , nu o data, sa ma plimb prin parc si sa ma intalnesc cu „catelari” pusi pe glume proaste. (catelarul este omul intre 12 si x ani, care si-a luat un bull de orice fel pentru a-l completa in imaginea de razboinic urban tatuat, e persoana care pune cainele pe cersetori si maidanezi numai si numai in vazul lumii pentru confirmarea masculinitatii ce musteste in el).

„Ia zi frate facem un meci?Asta al meu e prost tare, nu stie nimic. Si asa femelele sunt mai tari , ce zici?  Sau ti-e rusine sa nu te faci de ras cu jarla?”  Eu zic ca nu ma intereseaza propunerea si nu apuc sa ma indepartez ca aud:  „Ia-l, tata!”. Probabil sunt cativa care stiu ce imagine ai in fata ochilor cand vine spre tine un pit in atac lansat. Ai doua variante astepti sa se incalece si incepi sa ii cari picioare in ficat sau speri sa ai timp sa dai botnita jos si sa astepti din nou momentul cu picioarele. Dupa cateva tipete, sa zicem ca azorel s-a calmat…a venit un aghiotant de catelar si l-a luat, iar eu am ramas sa discut cu stapanul.  „Ia zi batrane, cum facem? iti convine? al tau e praf pe fata, a mea e muscata de ceafa?”

Omul nostru: „Nu ma intereseaza ba, al meu se face bine si zi mersi ca nu a prins-o mai bine, mai si comentezi ?”. Atunci a fost momentul in care trebuia sa uit de maniere si l-am rugat sa vina pana la banca sa se uite la muscatura. Am legat-o bine de piciorul bancii si am asteptat…”Hai frate ca nu are nimic…ia sa vad!” si am avut timp sa ii servesc doua mangaieri peste botic…culmea e ca nu mai era atat de „greu” fara caine langa el si mai si tipa la ala sa ii dea drumul la catelus. Nu a durat mai mult de cateva secunde si au aparut cei de la politia comunitara. Au intrebat ce  s-a intamplat, dar cand sa ne ia datele gospodarul a fugit, iar eu eram  sa iau o amenda pentru, citez „lupta de caini in public si deranjarea linistii publice”. Pai stai frate, eu imi plimb cateaua in lesa, cu botnita, ala da cainele pe mine, fuge de la fata locului si tot eu am bube in cap. In sfarsit, am dat-o la pace si a ramas ca in pom. Cu individul m-am mai intalnit o data, fara caine si nu a zis nimic, insa numai eu stiu cate i-as „explica”.

Ca sa revin la idee, genul asta de oameni fac sa apara legi de interdictie pentru diferite rase.

Cainele e de vina dom’le ca e din ala care omoara…Fix! Prostu’ care il tine e de vina, ca nu l-a dresat, ca nu stie ce si-a luat in casa si il mai chinuie si talentele.

De vina e  parintele care face moftul mucosului si ii ia cate-o jarla din portbagaj de la Obor mucosului,  „ca toti are pizbuli si el n-are”.

De vina e comunitarul, care habar nu are sa faca diferenta intre caini si permite copilului sa faca show-uri prin parc cu el.

 De vina e pustanul acneic, care si-a luat „caine rau”   sa il apere , cand el nu dat in viata lui un pumn si acum, brusc, sar fetele pe el sa le lase sa ii plimbe „fiara”. Apoi,  daca se intampla ceva,  plange langa caine pentru ca ii este frica sa il desparta  nu cumva sa il muste si pe el.

Pai fratilor, de-aia n-are ursu coada si maimuta par la… Ne luam caine ca e la moda nu pentru ca vrem un prieten. Musti cat poti mesteca…ma rog…